Epitáfio / Epitaf

O termo “nulisciente” capta melhor a essência desta poesia: uma sabedoria do nada que não pretende explicar o mundo, mas apenas habitá-lo em todo o seu esplendor e horror. O amor tem “cabelo cor-de-rosa pastel”, passa-nos pelo “programa mais eficaz / da máquina de lavar”, seca-nos ao sol e faz-nos sentir “tão pequeno” ao lado da sua grandeza. No entanto, mesmo que “até a árvore da vida falha por vezes” e confunda “o dia com a noite / o fim contigo”, a poetisa propõe a única solução possível: “ao menos se lhe pendurássemos uma rede de descanso / para termos, como se diz / descanso eterno”.
Cătălina Sandu não escreve para consolar, mas para testemunhar. A sua voz é a da sobrevivência num mundo em que “a esperança morreu / a penúltima”. Esta edição bilingue permite-nos acompanhar como uma jovem poetisa romena quebra “o espelho” do silêncio para nos mostrar o que está para lá: frio, luz, borboletas e uma imensa vontade de ser, mesmo com as costelas frágeis.
Epitáfio é um bilhete “só de ida” para o centro da fragilidade humana, uma leitura que não termina com a última página, mas continua a pulsar sob as ligaduras de plástico da vida.

Dan Caragea

Termenul „nuliscient” surprinde cel mai bine esența acestei poezii: o înțelepciune a neantului care nu pretinde să explice lumea, ci doar să o locuiască în toată splendoarea și oroarea ei. Iubirea are „părul roz pastel”, te trece prin „cel mai eficient program de la mașina de spălat”, te usucă la soare și te face să te simți „atât de mic” lângă mărimea ei. Totuși, chiar dacă „copacul vieții dă greș câteodată” și confundă „ziua cu noaptea / sfârșitul cu tine”, poeta propune singura soluție posibilă: „măcar de am agăța de el un hamac / s-avem […] odihnă veșnică”.
Cătălina Sandu nu scrie ca să consoleze, ci ca să depună mărturie. Vocea ei este a supraviețuirii într-o lume în care „speranța a murit penultima”. Această ediție bilingvă ne permite să urmărim cum o tânără poetă sparge „oglinda tăcerii” pentru a ne arăta ce se află dincolo: ger, lumină, fluturi și o imensă poftă de a fi, chiar și cu coastele fragile.
Epitaf este un bilet „doar dus” spre centrul fragilității umane, o lectură care nu se termină odată cu ultima pagină, ci continuă să pulseze sub bandajele de plastic ale vieții.

Dan Caragea